De cele mai multe ori, în tradiţiile populare româneşti, vampirii sunt identificaţi cu strigoii morţi, ce vin şi sug sângele celor vii în timp ce aceştia dorm. Pentru că nu se ştie sigur niciodată despre niciun om, în momentul când este înmormântat, dacă va fi sau nu strigoi, în unele zone se pune mortului câte un bob de lămâie în fiecare nară, “ca să nu mai poată răsufla”, în urechi, în ochi şi în gură. Mai demult, cadavrele erau exhumate la trei până la şapte ani după înmormântare şi, dacă descompunerea lor nu era completă, li se introducea o ţeapă în inimă (ţeapa se confecţiona din lemn de trandafir sălbatic sau din frasin, în alte părţi din fier roşu).
Ca să piară în sfârşit strigoiul, cei ce l-au dezgropat trebuie să îi înfigă ţepuşa în inimă (sau în buric); sau, despicând “mortul încă viu” să îi scoată inima din piept ca să fie arsă pe cărbuni, ca siguranţă că a murit. Dacă strigoiul-vampir rămâne nedescoperit timp de şapte ani, după ce ucide în voie mai ales copiii neamului său, apoi alţi oameni, el poate să plece într-o altă ţară sau într-un loc unde se vorbeşte altă limbă şi să devină iarăşi fiinţă omenească, să se căsătorească şi să facă copii care, după moarte, devin strigoi-vampiri
Strigoiul mort nu se poate îndepărta prea mult de groapa lui, întrucât trebuie să se întoarcă în ea înainte de răsăritul] soarelui. Dacă se bănuieşte prezenţa malefică a unui strigoi-vampir într-o zonă, se apelează la un băiat sau la o fată, destul de tineri încât să fie încă virgini. Cel ales trebuie să încalece un cal de o singură culoare, alb, roib sau negru, de asemenea virgin. Calul cu călăreţul copil este dus la cimitir şi pus să treacă peste toate gropile. Dacă refuză să treacă peste o groapă înseamnă că acolo se află un strigoi. în ceea ce îi priveşte pe strigoii vii, se consideră că orice persoană care nu mănâncă usturoi, sau care aversiune la usturoi, poate fi un strigoi.
Ps. Sper sa va placa ce am postat , m-am documentat de pe la vecini , cartii..etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu